Cutremurătoarea poveste a doamnei Chi, bietul suflet care şi-a pierdut numele şi existenţa încă din timpul călătoriei, rătăcindu-se aşteptând, în căutarea inexistentului. Odată cu ultimul răsunet al trenului care încă goneşte în întuneric, eterna călătorie a doamnei Chi se sfârşeşte şi reîncepe odată cu încercarea de a înmâna jurnalul trecutului, însă paginile acestuia se răsfiră, dovedindu-se a fi defapt estompate şi pierdute în timp. Totuşi, Chi continuă să trăiască prin amintirea zilei de vineri, care a fost ieri şi astăzi, lăsând răni adânci în nemuritoarea speranţă a fetiţei din trecut. Ultimele clipe din viaţa bolnavei de Alzheimer sunt doar o vagă iluzie a imaginaţiei ei, însăşi mintea ei fiind încă în captivitatea trecutului, până când singură decide să cedeze şi să elibereze tot ceea ce a făcut-o vreodată să sufere. "Adio, mamă, adio nouă, adio vouă, adio, Chi, căci trenul a sosit...! Nu te mai întoarce! Nu mai aştepta, Chi! Acum eşti liberă! Eşti liberă să uiţi. Eliberează-te!... Adio, Chi...!"