"Blondul deschise usa. Un slujitor il vazu pe barbos alaturi si facu o incercare sa-l ia de guler. Pumnul tanarului il trimise cat colo. Alti slujitori venira in graba. Cuprins de cucernice furnicaturi, Cotae apuca un scaun si-l ridica deasupra capului. Aflat prin apropriere, Stoleru il cantari pe blond din priviri doar o clipa. Destul pentru a-si da seama ca are in fata un oaspete de soi. Tinuta mandra si mai ales straiele lui, care aratau a fi lucrate din cunoscutul postav de Colonia, i-ar fi impus respect pana si unui hangiu mai putin priceput."

"Italianul facu vreo cateva misacri inselatoare. Lucra cu sabia susu la inaltima fetei, cobori iute si treptat la piept, se ridica din nou, apoi se desprinse o clipa de apararea lui Cae. Persini fanda lung. O fractiune de secunda, sabia paru sa intre in stomacul tanarului. Se auzira unele exclamatii de groaza si chiar Ducu simti un fior. Dar exclamatiile se schimbara in uimire, Persini scapa sabia. O taietura lunga ii despicase bratul de la cot pana in palma, iar proprietarul ei privi naucit imprejur. \- A fost o lovitura buna! spuse Cae. Dar domnia-ta ai cunoscut doar atacul nu si apararea. Mai ai de invatat, domnule. Puteam sa te omor."

„Când se împlini miezul noptii, Mihai-voda pasi catre una din ferestrele mari. Zapada înghetata sub cerul aspru scânteia ca argintul batut proaspat. Cerul era înalt si limpede. \- Suntem în anul 1600, grai voda catre Cae Indru. Incepem an nou si un veac nou. Sa bem, nepoate, pentru veacul care s-a sfârsit cu bine si pentru cel care începe ! Sa bem pentru unirea cu Moldova! Golira paharele cu sete si cu speranta într-un început de veac bun. \- Doamne, zise tânarul gânditor, va ramâne oare dupa noi aceasta unire ? Prea sunt multe neamurile care cata a ne îngenunchea cu forta. \- Nu stiu, raspunse principele la fel de îngândurat. Dar noi am aruncat samânta unirii în inimile românilor de pretutindeni. Ce va fi azi, ce va fi mâine, are mai putina însemnatate. Un neam nu traieste doar o viata de om."

"Da, aproba Samuel ingandurat. Putini au crezut intr-o victorie a celor din Tara Romaneasca... Mihai a venit cu osti usoare, fiindca a inteles, inaintea altor generali, ca cele imbracate in zale si armuri si-au cam trait traiul. Adica au inceput sa moara o data cu aparitia armelor de foc. Acesta a fost secretul victoriei. Unirea celor doua tari romane i-a uimit pe multi. Imperiul austriac si-a dat seama ca are in Mihai-voda un vasal prea puternic. Marea nobilime a Transilvaniei s-a pomenit peste noapte cu un principe din neamul valahilor. Polonii si-au vazut planurile spulberate. Iar turcii pricep abia acum ca au gresit aplaudand intrarea lui Mihai in Transilvania... Principele nu va apuca viu sfarsitul iernii. Asta ti-o spun fiindca stiu multe."