
„Ultimele cercetări în domeniu arată că principala trăsătură a pisicii e arta de-a suscita simpatie comportându-se antipatic. Performanța nu e la îndemâna oricui, să fim sinceri. Când un om face lucruri nesuferite, el devine – în mod logic – nesuferit. Când o pisică face lucruri nesuferite, ea devine – în mod ilogic – obiect al adoraţiei. Supremaţia felină e violentă, netă şi implacabilă. Pisica nu se simte datoare să câştige dragostea omului prin fapte bune. Şi, în fond, de ce-ar face-o? Omul i-a dovedit deja că-i apreciază la fel de mult năzbâtiile. Dacă un copil dărâmă un ghiveci cu mingea şi intră cu pantofii înnoroiaţi în sufragerie, riscă o scatoalcă sau măcar o vorbă de reproş. Dacă pisica sfâşie perdeaua, franjurează fotoliile abia cumpărate, scămoşează covorul cozonăcindu-l cu ghearele şi îşi face nevoile în papucii de casă, o luăm în braţe şi-o consolăm pentru pocinogul pe care ni l-a pricinuit. Cotizanţii acestui volum felinofil au profesii, vârste şi experienţe de viaţă diferite. Şi se bucură împreună – dacă bucurie o fi asta – de foloasele şi ponoasele notorietăţii. Unul e coregraf, altul agent literar. Unul e filozof, altul prozator. Unul e faţă bisericească, altul critic literar. Unul e poet, altul director de editură. Unul e psihiatru, altul se ocupă de Securitate. Umbrela sub care încap cu toţii e din blană şi are coadă, oricât de suprarealistă ar părea imaginea. În prezenţa pisicii, ei îşi leapădă haina profesiei şi, odată cu ea, sobrietatea posturii publice. Apelativele de curtoazie se topesc, protocolul se destramă şi colocatarii felinelor rămân Otilia, Gigi, Gabriel, Denisa, Marius, Germina, Dan C., Cătălina, Mihai, Simona, Vlad, Tania, Lidia, Alina, Radu etc.“ — RADU PARASCHIVESCU
Authors


Ana Blandiana, pe numele ei civil Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate. Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar. Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba. Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică. După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj. De-a lungul anilor, poeta a întreprins—ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale—mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene. Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internațional "Vilenica", 2002.

Gabriel Liiceanu este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș. După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.

Absolvent al Facultăţii de limba şi literatura română (secţia română-franceză), Universitatea Bucureşti (1972 - 1976). Cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi teorie literarã "G. Cãlinescu" (1980 - 2003). Secretar de redacţie la Revista de istorie şi teorie literarã (1983 - 1986). Editorul suplimentului "Litere, arte, idei" al ziarului "Cotidianul" (1991 - 1996, 2001 - 2004). În 1999 este Consilier pe probleme de comunicare al Preşedintelui Societăţii Române de Televiziune. Realizatorul emisiunii "Omul care aduce cartea", Pro TV, din 2000. Cronicar literar la revistele "Transilvania" (1984–1989), "22" (1994–2000), "Ziarul de duminică", supliment al "Ziarului financiar" (2000 - 2006). Din februarie 2006 până în octombrie 2007 deţine rubrica săptămânală Lecturi la tavă în "Jurnalul National" (duminica). Din 14 decembrie 2007 deţine rubrica săptămânală Cartea de vineri în "Evenimentul zilei". În 2008 este membru în juriul Uniunii Scriitorilor, juriul AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), juriul Festivalului de Comedie, juriul pentru premiile Clubului Român de Presă și membru în Consiliul director al Fundației Soroș pentru o Societate Deschisă (2008 - 2011). Membru de trei ori în juriul UNITER « pentru cea mai bună piesă a anului », de șase ori în juriul FREEDOM HOUSE pentru jurnalism cultural, ales în 2005 pentru o perioadă de patru ani în juriul Uniunii Scriitorilor, membru în juriul URSUS, iar în 2007 membru în juriul premiilor Societăţii Civile, al AFCN, CNC şi Dakino. Debut publicistic, după mai multe prezenţe în reviste liceale și studențești: 1974, România literarã. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1990. Premiul Uniunii Scriitorilor în 1982 (pentru debut) şi 1999 (pentry traducerea integralã a dramaturgiei lui Eugène Ionesco). Premiul UTC, 1982, ș.a. Premiile revistelor Ateneu (1976, 2004), Luceafărul (1978), Tribuna (1980), Transilvania (1984, 2007), Flacăra (2004); medalia “150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” (2000); Premiul Consiliului Naţional al Audiovizualului, pentru emisiunea “Omul care aduce cartea”, difuzată de Pro TV ( 2003), nominalizat la Premiul de critică al UNITER, 2001; Premiul Radio Bucureşti, 2004 si Premiul Radio România Cultural, 2007; Premiul de critică al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2004. Nominalizat la Premiul de critică al UNITER, 2001, la Premiul revistei « Cuvântul », 2005 şi la Premiul « României literare », 2005. Cărţi publicate: - Perspective eminesciene, Ed. Cartea Românească, 1982 (ed.a II-a, Humanitas, 2006), 1982 (ed.a II-a, Humanitas, 2006) - Dramaturgia lui Lucian Blaga, Ed. Dacia, 1984 - Întrebările poeziei, Ed. Cartea Românească, 1989 - Stângăcii de dreapta, Ed. Dacia, 1999 - Scriitorincul, Ed. Dacia, 2001 - Bucuresti, Carte de bucăţi, Ed. Fundaţiei Pro, 2003 - Literatura română în postceaușism, I. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare, Ed. Polirom, 2004; II, Proza. Prezentul ca dezumanizare, Ed. Polirom, 2006; III, Eseistica. Piaţa ideilor politico-literare, 2007. - Scrieri de plăcere, Ed. Fundaţiei Pro, 2004 - Îndreptări de stânga, Ed. Humanitas, 2005 - Viața literară I, Ed. Fundației PRO, 2005; II, idem 2006 - Dansând pe ruine, Idea Design, 2006 - Idei cu zimţi, Ed. Humanitas, 2008 - Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu, Ed. Humanitas, 2009 - Despre Cioran şi fascinaţia nebuniei, Ed. Humanitas, 2010 - Și aşa mai departe? Ed. Humanitas, 2011 În volume colective: - Atitudini și polemici în presa literară interbelică, Ed. Universităţii Bucureşti, 1984 - L’engagement des intellectuels à l’Est. Mémoires et analyses de Roumanie et de Hongrie, textes réunis par Catherine Durandin, Ed. L’Harmattan, Paris, 1994 - Dicţionarul Scriitorilor Români, vol. I, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1994; vol. II, idem, 1998; vol. III, Ed. Albatros, 2001; vol. IV, idem, 2002 Lectures de Ionesco.