Civilizations and Historical Patterns
An Approach to the Comparative Study of History
1975
First Published
4.35
Average Rating
495
Number of Pages
And, in the shadow of the major civilization, before it disappeared in its turn, how many other cultures have perished without a trace? This immense tragedy is being lived now by many cultures, with great intensity. One has to belong to such a culture in course of extinction or dying slowly even before its flourishing, to understand the infinite distress of those who are helplessly watching the inexorable disappearance of their most precious values. With each dying culture, it is a unique flower that is withering never to bloom again, an incomparable fragrance that fades away forever. There is in the smallest idioms, there is in the “Weltanschauung” of the smallest tribe doomed to extinction treasures of wisdom and poetry. Lost…lost for all eternity. In the life of peoples, as in the whole Creation, the most striking thing that actually shocks the mind is the infinite waste of Nature. Those who at present are fortunate enough to belong to the universal cultures, may still live with the illusion of their perpetuity. But for how long? Indead what is left of Ancient Egypt, of Mesopotamia, of Crete, of Mexico and of Peru? And how can we be sure that our conceited race that for centuries extends its domination over peoples and things will not also fall one day in torpor and become apathetic? - Neagu Djuvara
Avg Rating
4.35
Number of Ratings
160
5 STARS
54%
4 STARS
31%
3 STARS
11%
2 STARS
4%
1 STARS
0%
goodreads
Author
Neagu Djuvara
Author · 17 books
NEAGU M. DJUVARA s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iaşi.
