Cu un rictus disprețuitor pe față, personajul discuta cu o tânără superbă, o brunetă cu ochi violeți, îmbrăcată într-un kimono scurt până în dreptul coapselor. Era așezata extrem de comod pe o canapea lungă din piele albă, orientată cu fața spre geamul care acoperea întreaga parte dinspre apus a apartamentului. "- Cred că nu trebuie să-ti reamintesc că sprijinul pe care ți-l pot da eu în America e limitat... Toti oamenii mei de acolo refuză să se implice în lucruri care au cât de mic iz politic. " "- Și care ar fi, mă rog, izul politic? Este vorba exclusiv de bani, din câte știu eu. " "- Rareori este vorba doar depsre bani. E vorba de putere, de oamenii cu care a lucrat tatâl tău și care contiuă să dețină funcții importante în guvernul american. Cel puțin până o să consider eu că nu trebuie să le mai ocupe..."