Alex. Leo Șerban (n. 28 iunie 1959, București - d. 8 aprilie 2011, București) a fost un critic de film român, eseist, prozator, traducător și artist vizual, senior editor la revista Dilema veche. Alex. Leo Șerban a absolvit Facultatea de limbi și literaturi străine din cadrul Universității din București în 1983, a fost bursier al Ministerului Culturii franceze (1992), "International Visitor" în SUA (1996) și bursier GE/NEC (2003-2004). A predat un curs pentru masteranzi la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Debutează în 1976 cu un poem în Chicago Review, SUA. Alex. Leo Șerban, 2009 Începând cu 1982 este prezent (cu eseuri, poezie, proză, traduceri) în majoritatea publicațiilor culturale românești (Secolul 20, România literară, Luceafărul, Contrapunct, Litere, Arte & Idei, Lettre internationale, Idea etc.) și în câteva străine (Cahiers du cinema, Cover Magazine, Film Comment). Colaborează la Elle, Idei în dialog, Libertatea, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Ziarul de duminică. A fost singurul critic român invitat în emisiunea Double Je a lui Bernard Pivot (2004).[1] Realizator și moderator al emisiunii Fotograme de pe TVR Cultural (2005-2006). Conferențiar la Lincoln Center, la Universitățile Umea, Humboldt, Pittsburgh și la Teatrul Național din București. A prezentat Retrospectiva Lucian Pintilie de la Londra (2004), curatoriat și prezentat Festivalul de film românesc Romanian Cinema: A Journey organizat de ICR Londra (2007) și retrospectiva Shining Through a Long, Dark Night de la Lincoln Center (2008). A fost membru în boarduri (Centrul Soros Bucuresti, Consiliul Europei Strasbourg, Fundatia ProHelvetia, EuroArt etc.) și în juriile mai multor festivaluri de film (FIPRESCI: Londra, Lisabona, Salonic; TIFF, DaKINO, Alter/Native, Anonimul; președinte al juriului la Festivalul de film experimental de la Baia Mare etc.), iar în perioada 2007-2010 a fost consilierul de selecție al Festivalului Filmului European. În ianuarie 2008 a fost ales – în urma unui sondaj pe site-ul www.cinemagia.ro – "Criticul de film preferat al cinefililor români". A fost primul beneficiar al Marelui Premiu pentru Jurnalism cultural acordat de Fundația "Timpul" (2008).[1] A fost lector universitar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București (UNATC). În 2000 s-a autoexclus din Uniunea Cineaștilor din România (UCIN) și din Asociația Criticilor de Film Români.[2] În 2009 a emigrat în Argentina.[3] A murit la 8 aprilie 2011, suferind de o boală incurabilă.[4][5]

William Self is an English novelist, reviewer and columnist. He received his education at University College School, Christ's College Finchley, and Exeter College, Oxford. He was married to the late journalist Deborah Orr. Self is known for his satirical, grotesque and fantastic novels and short stories set in seemingly parallel universes.

Richard Ford, born February 16, 1944 in Jackson, Mississippi, is an American novelist and short story writer. His best-known works are the novel The Sportswriter and its sequels, Independence Day, The Lay of the Land and Let Me Be Frank With You, and the short story collection Rock Springs, which contains several widely anthologized stories. Comparisons have been drawn between Ford's work and the writings of John Updike, William Faulkner, Ernest Hemingway and Walker Percy. His novel Independence Day won the Pulitzer Prize for Fiction in 1996, also winning the PEN/Faulkner Award in the same year.

Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979) este scriitor, eseist, traducător, editor, preşedintele Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB). A debutat cu cronică literară în revista Luceafărul (1999), pe cînd era junior editor al Ziarului de Duminică. A publicat proză scurtă în majoritatea antologiilor „Prima mea…” de la Editura ART. În 2010 a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (Cartea Românească), nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la premiile Radio România Cultural pe anul 2012. În 2013 a publicat la Editura ART volumul Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, iar în 2014, cel de-al doilea volum de poeme, anaBASis (Cartea Românească), nominalizat la premiile Radio România Cultural. Din 2012 este doctor în literatură, cu teza Emil Botta: Ars moriendi. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Edward Hirsch şi Paul Auster. Foto: Cosmin Bumbuț

Georgi Gospodinov is a writer, poet and playwright based in Sofia, Bulgaria. He studied Bulgarian Philology at Sofia University. Later he defended a PhD on New Bulgarian literature with the Bulgaria Academy of Science's Institute for Literature. He is one of the most translated Bulgarian authors after 1989. He published the first Bulgarian graphic novel The Eternal Fly (Вечната муха). Profile in Bulgarian: Георги Господинов.

Biografija Sven Popović rođen je 1989. u Zagrebu, tadašnjoj Jugoslaviji. Diplomirao komparativnu književnost te Engleski jezik i književnost i amerikanistiku na zagrebačkom Filozofskom fakultetu. Piše glazbene i književne kritike za zato specijalizirane časopise i portale. Prozu objavljuje u Quorumu, Zarezu, Fantomu slobode, časopisu Nova riječ, časopisu Script, zborniku „Record Stories“ (Aquarius Records), antologiji mladih prozaika „Bez vrata, bez kucanja“ (Sandrof) te raznim internetskim portalima. Književni prvijenac „Nebo u kaljuži“ (Meandarmedia) objavljuje 2015. Jedan je od osnivača „TKO ČITA?“, programa namijenjenog mladim autorima. Također je jedan od urednika zbornika „TKO ČITA?“ za sezone 2015./16 i 2016./17. Priče su mu uvrštene u „Best European Fiction 2017“ (Dalkey Archive Press) i prevedene na engleski, njemački, poljski i rumunjski. Biography Sven Popović was born on September 19, 1989 in Zagreb, now located in Croatia, but back then in Yugoslavia. His short stories were published in the anthology of young Croatian writers („Bez vrata, bez kucanja“, Sandorf 2012), in a collection of short stories „Record Stories“(Aquarius Records, 2011) and various magazines and webzines like Quorum, Zarez and Arteist. He contributed as a freelance journalist to a number of magazines such as Zarez, Aktual and the Austrian leftist magazine Wespennest, as well as writing literary and album reviews for various webzines. His collection of short stories, “Last Night” (Meandarmedia) came out in 2015 and received excellent reviews. Several of his stories were included in “Best European Fiction 2017” (Dalkey Archive Press). “Last Night” is to be published by Dalkey Archive Press.

Journalist and a biologist, his works in Portuguese have been published in more than 22 countries and have been widely translated. Couto was born António Emílio Leite Couto. He won the 2014 Neustadt International Prize for Literature and the 2013 Camões Prize for Literature, one of the most prestigious international awards honoring the work of Portuguese language writers (created in 1989 by Portugal and Brazil). An international jury at the Zimbabwe International Book Fair called his first novel, Terra Sonâmbula (Sleepwalking Land), "one of the best 12 African books of the 20th century." In April 2007, he became the first African author to win the prestigious Latin Union Award of Romanic Languages, which has been awarded annually in Italy since 1990. Stylistically, his writing is heavily influenced by magical realism, a style popular in modern Latin American literature, and his use of language is inventive and reminiscent of Guimarães Rosa. Português) Filho de portugueses que emigraram para Moçambique nos meados do século XX, Mia nasceu e foi escolarizado na Beira. Com catorze anos de idade, teve alguns poemas publicados no jornal Notícias da Beira e três anos depois, em 1971, mudou-se para a cidade capital de Lourenço Marques (agora Maputo). Iniciou os estudos universitários em medicina, mas abandonou esta área no princípio do terceiro ano, passando a exercer a profissão de jornalista depois do 25 de Abril de 1974. Trabalhou na Tribuna até à destruição das suas instalações em Setembro de 1975, por colonos que se opunham à independência. Foi nomeado diretor da Agência de Informação de Moçambique (AIM) e formou ligações de correspondentes entre as províncias moçambicanas durante o tempo da guerra de libertação. A seguir trabalhou como diretor da revista Tempo até 1981 e continuou a carreira no jornal Notícias até 1985. Em 1983 publicou o seu primeiro livro de poesia, Raiz de Orvalho, que inclui poemas contra a propaganda marxista militante. Dois anos depois demitiu-se da posição de diretor para continuar os estudos universitários na área de biologia. Além de ser considerado um dos escritores mais importantes de Moçambique, é o escritor moçambicano mais traduzido. Em muitas das suas obras, Mia Couto tenta recriar a língua portuguesa com uma influência moçambicana, utilizando o léxico de várias regiões do país e produzindo um novo modelo de narrativa africana. Terra Sonâmbula, o seu primeiro romance, publicado em 1992, ganhou o Prémio Nacional de Ficção da Associação dos Escritores Moçambicanos em 1995 e foi considerado um dos doze melhores livros africanos do século XX por um júri criado pela Feira do Livro do Zimbabué. Na sua carreira, foi também acumulando distinções, como os prémios Vergílio Ferreira (1999, pelo conjunto da obra), Mário António/Fundação Gulbenkian (2001), União Latina de Literaturas Românicas (2007) ou Eduardo Lourenço (2012). Ganhou em 2013 o Prémio Camões, o mais importante prémio para autores de língua portuguesa.