"E TÂRZIU ŞI PLOUA.Pe stradă trec tot mai puţine maşini. Noaptea se face adîncă.Păduri negre cad peste oraş.Şi ploaia povesteşte. Povesteşte despre călătorule ei,despre munţii de-acasă, despre văile cu otavă verde, despre oile ca nişte oşti ude,despre urletul lupilor, despre drumurile oamenilor...Aş vrea să deschid fereastra şi s-o aud mai bine.Imi închipui că ploia îmi aduce veşti de pe culmile unde norii umblă pe jos ca cirezile...Bine că am un adăpost. Şi cît am alergat ! Cît m-am zbătut !Şi iată am o cămăruţă ou cu mult mai mare decît liftul de la magazinul central. Dar dacă e s-o compar cu ceva de-acasă trebuie să mă gîndesc la coteţul găinilor. O sobă, un pat de fier,o măsuţă, un scaun şi cuie bătute în pereţi pentru pus hainele.Geamul, cît un catalog de şcoală, are zăbrele.De cîteva ori le-am încercat, sînt bune. Nu se clatină.Cel mai de preţ lucru aici mi se pare chiuveta. Nici nu-i nevoie să mă dau jos din aşternut ca să pot bea apă..."