Gladys Jordan şedea ţeapănă pe marginea scaunului, cu picioarele strâns lipite, ca şi cum ar fi fost gata să ţâşnească în clipa următoare. Degetele ei, încordate ca nişte gheare, se încleştau fără odihnă, oprindu-se doar pentru a îndepărta o şuviţă de păr cărunt ce-i cădea peste ochi, ca să-şi reia apoi frământarea nervoasă. Pe fişa ei de observaţie scria că are cincizeci şi trei de ani. Arăta ca de şaizeci şi cinci. Pe scaunul alăturat, John, soţul ei, îşi încrucişase braţele şi şedea cu un aer îmbufnat. Era un bărbat îndesat, puternic, care părea bine hrănit, dar nu gras. Cei cincizeci şi patru de ani petrecuţi în aer liber se citeau pe faţa lui bronzată, cu încreţituri în jurul ochilor. Ca antreprenor în construcţii, se bucura de o reputaţie fără pată, fiindeă respecta întocmai contractele şi întotdeauna preda lucrările la termen. „Sunt aici pentru că a vrut Gladys să vin“, spuse el. „Nu cred că un psiholog ne-ar putea ajuta. E prea târziu“. John Jordan refuza să lase garda jos.