
Cartea Andei Docea are candoarea și franchețea unui jurnal. O călătorie de la tinerețe la maturitate, în care și așteptările și înfrângerile și amorurile și despărțirile au locul lor. Căci, până la urmă, nu destinația e importantă, ci drumul parcurs. Colecția de „senzații și sentimente” cu care funcționează viața. Poate că uneori pare desuet să faci inventarul iluziilor, dar fără ele rămâne din noi prea puțin. Toate telefoanele așteptate și toate convorbirile întrerupte sunt urmele legăturilor și apropierilor din care suntem făcuți. Caldă, umană, nesofisticată, „mărturia” Andei Docea te face să nu te simți singur într-o lume din ce în ce mai formatată. (Ana Maria Sandu, scriitoare și jurnalistă la Dilema veche) Anda Docea este poetă, adică simte, gândește, vede, suferă, îmbătrânește, iubește, întinerește și așa mai departe (tot mai departe, foarte departe) poetic. Poetă fiind, ea face din schimbări, din despărțiri, din convorbiri telefonice întrerupte, din singurătate, din cofetării, din amintiri, din amnezii și din oamenii întâlniți pe drum poezie. „Prezentul e foarte lung”, scrie într-un poem Anda Docea și deodată, deodată ca la Cehov, rămâi cu inima deschisă, fiindcă exact așa și e. Așa e – fiind tot ce avem, prezentul e foarte lung. Cartea Andei Docea, ca toate cărțile bune, e despre dragoste, sfârșit și tot ce urmează după. (Andrei Crăciun, ziarist și scriitor)
Author

Biografie literară “Camere de hotel” este un amestec de ficţiune, dragoste, viaţă şi întâmplare. N-am putut decide care parte să fie mai însemnată, nehotărârea fiind constanta principală din viaţa mea. Am început Informatica şi am terminat Jurnalismul, mi-am înfipt adânc rădăcinile în Cluj şi am ajuns să zbor la Bucureşti, am intrat în TVR în 2003 visând că voi deveni o “vedetă de televiziune”, dar marile împliniri mi le-a adus presa scrisă. Mi-am creat primul blog în 2007, departe de ochii lumii, am publicat nişte texte în volume colective, am scris şi la “Dilema veche” despre personaje, locuri şi demoni, iar acum am decis că e momentul să scot o carte care să facă nehotărârea mai uşor de tolerat. Care să-ţi spună că, din când în când, e în regulă să renunţi, să nu ştii ce vrei sau să te întorci din drum. Că fiecare are adevărul lui şi că, de fapt, ce s-a petrecut în realitate nici nu prea contează.