«Ștefan-vodă cel Bun, când s-au bătut cu Hroit ungurul, precum dzicu unii la Casen, iar letopisațul scrie că s-au bătut la Scheie pe Siretiu, au fost cădzut calul cu Ștefan-vodă în războiu. Iară un Purice aprodul i-au dat calul lui. Și nu pute în grabă încălecă Ștefan-vodă, fiind om micu. Și au dzis Purice aprodul: „Doamne, eu mă voi face o moviliță, și vino de te sui pe mine și încalecă”. Și s-au suit pe dânsul Ștefan-vodă și au încălecat pre cal. Și atunce au dzis Ștefan-vodă: „Sărace Purece, de-oi scăpa eu și tu, atunce ți-i schimba numeli din Purice Movilă”. Și au dat Dumnedzeu și au scăpat amândoi. Și l-au și făcut boier, armaș mare, pre Purice. Și dintru acel Pureci aprodul s-au tras neamul Movileștilor, de au agiunsu de au fost și domni dintru acel neam. Dar și aprodzii atunce nu era din oameni proști, cum sunt acum, ce era tot ficiori de boieri. Și portul lor, era îmbrăcați cu șarvanele, cu cabanițe. Așe trebuie și acum să sa afle slugi, să slujească stăpânului, și stăpânul să miluiască pre slugă așe.»