Emile, in vârstă de 73 de ani şi soţia lui, Marguerite, cu doar doi ani mai tânără decât el, stau în faţa şemineului observându-şi unul altuia mişcările în tăcere. Cu un gest rapid şi neaşteptat, Emile scoate din buzunarul halatului de casă cu care este îmbrăcat o bucată de hârtie pe care scrie ceva, după care îi înmânează soţiei biletul împăturit. Fară să-i adreseze niciun cuvânt, în aceeaşi tăcere, femeia desface bileţelul şi descoperă scris pe el doar atât: „Pisica”. La rândul său, Marguerite îi înmânează soţului ei un bilet pe care scrie: „Papagalul!”. Emile este convins că soţia sa l-a otrăvit pe multiubitul lui Joseph, pe care îl găseşte mort în pivniţă. Principalul motiv pentru care o suspectează de uciderea motanului este acela că ea nu îndrăgise niciodată pisicile. Ba, mai mult, îl sfidase, aducând în casă un papagal pe care îl ocrotea cu o dragoste părintească. De acum, războiul este declarat. Cei doi soţi sistează orice dialog între ei, nu comunică decât prin bileţele şi atunci urmăresc doar să se atace unul pe celălalt. Fiecare dintre ei îşi doreşte să scape de încorsetarea acestui al doilea mariaj în care s-au implicat, dar, în cele din urmă, îşi dau seama că, în ciuda ostilităţii dintre ei, mariajul este un rău necesar. Cel doi bătrâni sunt uniţi printr-o ură pe care o rumegă zile în şir, într-o monotonie apăsătoare. Ei îşi trăiesc zilele rămase din viaţă cu scopul unic de a-şi face rău unul altuia, însă nimic nu e mai dureros decât pierderea adversarului, aşa cum va reieşi din ultimele pagini ale cărţii.
Author
Georges Joseph Christian Simenon (1903 – 1989) was a Belgian writer. A prolific author who published nearly 500 novels and numerous short works, Simenon is best known as the creator of the fictional detective Jules Maigret. Although he never resided in Belgium after 1922, he remained a Belgian citizen throughout his life. Simenon was one of the most prolific writers of the twentieth century, capable of writing 60 to 80 pages per day. His oeuvre includes nearly 200 novels, over 150 novellas, several autobiographical works, numerous articles, and scores of pulp novels written under more than two dozen pseudonyms. Altogether, about 550 million copies of his works have been printed. He is best known, however, for his 75 novels and 28 short stories featuring Commissaire Maigret. The first novel in the series, Pietr-le-Letton, appeared in 1931; the last one, Maigret et M. Charles, was published in 1972. The Maigret novels were translated into all major languages and several of them were turned into films and radio plays. Two television series (1960-63 and 1992-93) have been made in Great Britain. During his "American" period, Simenon reached the height of his creative powers, and several novels of those years were inspired by the context in which they were written (Trois chambres à Manhattan (1946), Maigret à New York (1947), Maigret se fâche (1947)). Simenon also wrote a large number of "psychological novels", such as La neige était sale (1948) or Le fils (1957), as well as several autobiographical works, in particular Je me souviens (1945), Pedigree (1948), Mémoires intimes (1981). In 1966, Simenon was given the MWA's highest honor, the Grand Master Award. In 2005 he was nominated for the title of De Grootste Belg (The Greatest Belgian). In the Flemish version he ended 77th place. In the Walloon version he ended 10th place.
