Douăzeci şi trei de poeme din manuscrisele poetului descifrate de Petru Creţia, alese de Mircea Cărtărescu şi rostite de Adrian Pintea. „Sunt dificil de ales nişte highlights în strălucirea generală a textelor, în care poetul e deodată renascentist, manierist, barochist, romantic şi, prin viziunea care unifică toate aceste căi, modern, modern în toată puterea cuvântului. Cu toate acestea, aş spune că fragmentele care mie mi-au spus cel mai mult sunt extraordinarele variante iniţiale ale marilor poeme Vis, Odă în metru antic (iniţial Odă către Napoleon) şi Luceafărul (discursul Demiurgului). Tot restul e însă tulburător. Şansa acestei ediţii este să fie ascultată şi citită de plăcere, să adăpostească un poet viu, care poate fi încă receptat cu pasiune. Eminescu merită din plin această şansă, care i s-a oferit atât de rar în ultima vreme. Căci, în definitiv, citind un poet, căutăm întotdeauna un om pe care să-l putem înţelege şi iubi.” (Mircea Cărtărescu)