Robert Șerban este un scriitor român. S-a născut în Turnu Severin, la 4 octombrie 1970. Trăiește în Timișoara, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1995. Este scriitor și jurnalist, redactor-șef al cotidianului www.oradetimis.ro, realizator și moderator al emisiunii Piper pe limbă (TVR Timișoara), redactor al revistei Orizont, editorialist la 24 FUN. Licențiat în inginerie al Universității Politehnica Timișoara (1995) și în Istoria și Teoria Artei al Universității de Vest Timișoara (2011). În 1995, purtător de cuvânt al Primăriei Timișoara. Între 1996-2004, jurnalist în presa scrisă din Timișoara. Între 2000 și 2009 a realizat și moderat emisiunea de televiziune A cincea roată (Analog TV). Între 1998 și 2004, cadru universitar la Facultatea de Jurnalistică a Universității Banatul. Premii și distincții Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994), Premiul filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor (1999), Premiul de Excelență al Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (2000), Premiul de Excelență în Cultură al Austrian Airilines (2002), Premiul revistei Poesis (2004), Premiul filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor (2004), Diploma de Excelență Culturală oferită de Primăria Timișoara (2004), Premiul revistei Observator cultural pentru cea mai bună carte de poezie din 2006, Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul de Excelență al Primăriei Turnu Severin (2009), Premiul revistei Luceafărul de dimineață (2011), Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (2011). Ca jurnalist, a obținut următoarele premii: Premiul Asociației Presei Timișorene (1998), Premiul „Tânărul Jurnalist al anului 2002”, acordat de Freedom House Romania, Premiul pentru talk-show-ul „A cincea roată” al Festivalului național de televiziune TELEVEST (2002), Premiul Festivalului Internațional al televiziunilor locale și regionale, secțiunea „film-portret”, Târgu Mureș (2005), Premiul 1 al Festivalului 7 ARTE, pentru filmul „Vâslași la bărcuțele poeziei”, (2011), Premiul SIMFEST 2011, la secțiunea „talk-show”, pentru emisiunea „Piper pe limbă”. Bursa Fundației Soros (1995), rezidențe literare în Krems (Austria, 2005), Thusis (Elveția, 2007) și Winterthur (Elveția, 2009).

ANDREI CORNEA s-a născut în 1952. Licenţă în istoria şi teoria artei la Academia de Arte Frumoase (1976). Licenţă în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1980). Doctorat în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1994). Muzeograf la Muzeul Naţional de Artă (1976–1987). Cercetător la Insti tutul de Istorie a Artei (1987–1990), iar între 1990 şi 2006, la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George“. În prezent, profesor la Universitatea din Bucureşti. Scrieri: De la portulan la vederea turistică (Sport-Turism, 1977); Primitivii picturii româneşti moderne (Meridiane, 1980); Forme artistice şi mentalităţi culturale în epoca romano-bizantină (Meridiane, 1988); Scriere şi oralitate în cultura antică (Cartea Românească, 1988; reed. Humanitas, 2006); Penumbra (Cartea Românească, 1991; reed. Polirom, 1998); Platon. Filozofie şi cenzură (Humanitas, 1995); Maşina de fabricat fantasme (Clavis, 1995); Turnirul khazar (Nemira, 1997; reed. Polirom, 2003); Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002); De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş (Humanitas, 2004); Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2000; trad. fr. Les Presses de l'Université Laval, Canada); Noul, o veche poveste (Humanitas, 2008); Poveşti impertinente şi apocrife (Humanitas, 2009), O istorie a nefiinţei în filozofia greacă (Humanitas, 2010). Traduceri: Platon (Republica, Philebos, Theaitetos), Aristotel (Metafizica, Despre generare şi nimicire), Plotin (Opere I-III).

Adriana Bittel, prozatoare și publicistă română, absolventă a Facultatății de Limba și Literatura Română a Universității din București în 1970. În calitatea de publicistă, contribuie cu cronică la revista România Literară, prozatoarea, critica și istorica literară Ioana Pârvulescu numind-o „Cronicarul en titre al ultimei pagini, căreia i-a impus un stil și o directețe”. Gabriel Dimisianu scrie că s-a vorbit cu dreptate „despre duhul cehovian al prozei sale, care unește empatia cu observația lucidă, lirismul cu notația realistă cât se poate de exactă, incisivă”. De altfel, Bittel a fost descrisă drept unul dintre prozatorii de marcă ai generației ’80.[4] În portretul Adrianei Bittel, Gabriel Dimisianu apreciază că „spiritul critic, inteligența și competența literară se întâlnesc cu generozitatea”. În „Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă” (1993), Radu G. Țeposu o include pe Adriana Bittel în categoria scriitorilor analiști, adică a scriitorilor neinteresați de construcții epice de mari dimensiuni. Este prezentă în antologiile: „Generația 80 în proza scurtă“, alcătuită de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa (Editura Paralela 45, 1998) și „Romanian Fiction of the 80s and 90s“ (Editura Paralela 45, 1999). Figurează cu texte de proză în antologii publicate în SUA, Austria, Germania, Iugoslavia. A fost, din 1970, corector și apoi redactor la revista „România literară” unde lucrează și în prezent. Este și consilier editorial la Editura Universal Dalsi. În perioada studenției a frecventat cenaclul „Junimea” al Universității din București, condus de criticul George Ivașcu. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN-Clubului Român În 2003, a făcut parte, alături de Ioana Pârvulescu, Marina Constantinescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Alex. Ștefănescu si Tudorel Urian dintr-un juriu care a acordat premiul „Cartea anului” cărții „Jurnal 1990-1993”, a Monicăi Lovinescu. Volume publicate: "Lucruri într-un pod albastru" (Editura Cartea Românească, 1980) "Somnul după naștere" (Editura Cartea Românească, 1984) "Iulia în iulie" (Editura Eminescu, 1986) Fototeca (Ed. Cartea Românească, 1989) Întâlnire la Paris (Ed. Compania, 2000) – Premiul Asociației Scriitorilor din București și Premiul ASPRO Cum încărunțește o blondă (Ed. Compania, 2006) La editura Humanitas cartea „Cinci iubiri fulgerătoare”, din care Bittel a scris una din cele cinci părți, celelalte fiind scrise de Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana și Ioana Pârvulescu.

Gabriel Liiceanu este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș. După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.

Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched. He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors. He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year. He also wrote: Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007 Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006 Ghidul nesimţitului - 2006 Dintre sute de clişee - 2009

ALEXANDRU N. STERMIN este biolog și explorator. Predă la Facultatea de Biologie și Geologie a Universității Babeș‑Bolyai cursuri de anatomia comparată a vertebratelor, etologie, bioetică și ecologie umană. Este licențiat în biologie și teologie, a absolvit un masterat în filozofie și un program de formare în psihoterapie pozitivă. A participat la expediții în jungla Americii de Sud și în Siberia, a fost bursier la Universitatea din Greifswald și la Universitatea de Stat din Rio de Janeiro. Se implică activ în popularizarea științei și conservarea naturii. În 2015 a contribuit la seria Fauna României (Păsări) publicată de Academia Română. În 2017 și-a lansat prima carte, Jurnalul unui ornitolog. Scrie articole în revistele Sinteza și National Geographic. În 2021 a primit Premiul de Excelență din partea Universității Babeș‑Bolyai, pentru implicarea culturală și deschiderea spre comunitate.

Cristian Mungiu s-a născut la Iași, într-o familie de profesori (mama, Maria, era profesoară de română la liceu, iar tatăl, Ostin-Costel, profesor de farmacologie la Facultatea de Medicină). A urmat cursurile Facultăţii de Litere din Iași, perioadă în care a scris la Opinia studenţească și a lucrat la diverse publicaţii, la radio și televiziune. În 1998 a absolvit Academia de Teatru și Film din București. Pe parcursul studiilor universitare și după aceea, a realizat mai multe filme de scurtmetraj. Ca autor de lungmetraj, a debutat în 2002 cu Occident, care a avut premiera la Cannes. În 2003 a publicat la Editura Liternet volumul de scenarii literare 7 povestiri. Cristian Mungiu a scris scenariile tuturor filmelor sale, fiind recompensat cu numeroase premii și distincţii, printre care, la Cannes, cu Premiul pentru cel mai bun scenariu (După dealuri, 2012), cea mai bună regie (Bacalaureat, 2016) și Palme d’Or (4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, 2007). S-a dedicat universului cinematografiei, ca scenarist, regizor, producător, organizator de festivaluri și tutore, continuând să publice ocazional articole, note de călătorie, pagini de jurnal, scenarii.