”Boris Vasiliev, profesor din Sărătenii Vechi, Teleneşti. A fost arestat pe când avea câţiva anişori, ca să fie trimis în Siberia. Când a mai crescut, a fugit din taiga, revenind la casa părintească. Boris Vasiliev are un destin incredibil: acum nişte ani, când mi-a povestit prin ce a trecut, l-am îndemnat să-l aştearnă pe file. Toate seismele lui sufleteşti, toate cutremurele pe care le-a cunoscut inima sa, fiind aşternute pe hârtie, urmăresc un singur scop: să ne facă mai buni, mai atenţi cu jocurile şi capcanele istoriei, mai înţelegători cu propriul destin. Şi încă ceva ne mai sugerează această carte: suferinţa formează norii pe care coboară Dumnezeu ca să fie mai aproape de oameni. O carte de memorii, de multe ori, devine, pentru autorul ei, un adăpost. Boris Vasiliev o transformă într-o redută a neuitării, care vine să restituie o lume şi să reconstruiască o alta.” - Nicolae Dabija, poet, eseist și critic literar