«Daca romanele sunt cea mai inalta forma de relief a operei lui Liviu Rebreanu, teatrul constituie in viata lui o preocupare statornica si care i-a absorbit o buna parte a zilelor. Interesul pentru scena e adeverit astazi, in primul rand, de piesele lui: Cadrilul, Plicul, Apostolii. Ele intregesc geniul unui scriitor care a stiut in oricare din paginile sale sa treaca dincolo de pragul convenit al adevarurilor si sa deschida o perspectiva revelatoare asupra imprejurarilor care trec si a oamenilor care raman. Sunt comedii in buna traditie a literaturii noastre, sunt comedii care infrunta timpul—cum o dovedesc succesele reluarilor recente desi autorul lor le considera distractii ale spiritului, divertismente scrise intr-o luna de recreatie intre doua romane grele.» - Radu Beligan
