Zaylee Evans s-a mințit mereu că Aaron o făcea fericită, că felul lui obsesiv și distructiv de a iubi nu o rănea. S-a mințit mereu că el îi era de ajuns, dar adevărul e că accidentul îl schimbase prea mult, îl transformase într-un cu totul alt om, unul atât de greu de iubit. Iar când Zedekiah Markov a apărut în viața ei, au fost suficiente o privire grăbită și un zâmbet misterios pentru a se da totul peste cap. Însă povestea lor de dragoste pare a fi blestemată. Unul nu mai poate iubi, celălalt e legat mult prea strâns de altcineva, și fiecare încearcă să îl salveze pe celălalt, crezând că el însuși nu poate fi salvat. Ce vor alege? Să riște, făcând pași unul către celălalt, sau să dea înapoi, renunțând la tot ce ar putea fi între ei?

Pentru Zedekiah Markov, iubirea este doar un alt punct pe lista nesfârșită a lucrurilor care dor. În viața lui, iubirea și dezamăgirea au fost întotdeauna inseparabile, motiv pentru care a ales să stea la distanță de orice om care l-ar fi putut face să mai simtă ceva. Așa au apărut și regulile după care își conduce viața. Zed nu vorbește despre trecut. Zed nu vorbește despre ce simte, pentru că tot ce simte este durere. Zed nu ezită când trebuie să pună punct unei relații, pentru că despărțirile dor mai puțin decât amânarea inevitabilului. Dar toate regulile se schimbă brusc atunci când o întâlnește pe Zaylee. Ea vede mai mult decât ar vrea el să arate, pentru că e încăpățânată și are felul acela minunat de a ademeni și, în același timp, de a se lăsa ademenită în jocurile lui. În bezna vieții lui, ea răsare ca o stea. Dar stelele care îți luminează calea te pot arde dacă te apropii prea mult de ele...