Salturi bruște de la o stare la alta apar în tot volumul – un teren accidentat, un peisaj dostoievskian al ființei umane surprins întotdeauna cu seninătate și adesea cu umor. Vlad Drăgoi aduce în Aer, păsări, bere o voce de o naivitate cuceritoare, o privire proaspătă care scoate la suprafață frumesețea pentru a se bucura de ea, o conștiință care, chiar și atunci când și le caută în amintire, își găsește păcatele parcă cu seninătate. O carte despre bucuria de a fi om. – Diana Geacăr Vlad Drăgoi scrie bine – și ce dacă, sunt destui care scriu bine. Ce mă prinde și-mi place foarte mult la Vlad Drăgoi e că scrie o poezie morală. În sergio leone, divagațiile și glisările de la o amintire la alta nu vin din fluxul modernist al asociațiilor libere, ci ca rezultat al unei conștiințe care pe dedesubt se îndoiește tot timpul de sine, „oare am făcut bine?”. În Aer, păsări, bere Vlad Drăgoi duce proiectul mai departe, îmbrăcând haina franciscanismului și înfrățindu-se cu toate ființele nevinovate: păsări, flori, cățeluși. – Adi Schiop