Aleea Zorilor este povestea unui copil care creşte într-un mic oraş monoindustrial de la marginea unei păduri. Oraşul depinde întru totul de o fabrică de armament. Ne aflăm pe timpul Partidului Unic, într-o ţară care nu poate fi alta decît Republica Socialistă România, între blocuri pitice şi chemările de sirenă ale uzinei. Copilul acesta va deveni peste ani ziarist de presă scrisă şi va colinda toată lumea. Într-o zi se va întoarce în singurul loc pe care l-a putut numi vreodată acasă, dar între timp s-a întîmplat viaţa şi s-a năruit totul: Aleea, pădurea, fabrica de armament. Aleea Zorilor este povestea unei deveniri. „Aleea Zorilor e o carte. O carte care s-a născut dintr-o singură respiraţie, ceva mai îndelungată. O carte chemată să umple timpul dintre două bătăi ale inimii. Aleea Zorilor a fost prima mea adresă. La orice primă adresă găseşti, desigur, un univers magic. Toată viaţa am căutat să nu-l pierd. Am umblat tot pămîntul purtînd Aleea Zorilor în bagajul de inimă. Acolo (care a devenit, în trecerea timpului, atunci) mă întorc întotdeauna cînd vreau să fiu fericit. Aleea Zorilor este povestea inocenţei de dinainte să ni se întîmple viaţa.” (Andrei Crăciun)