Prezentul volum este dedicat unei expuneri sintetice și accesibile a psihanalizei, care inglobează și depăseste primele Prelegeri de introducere în psihanaliză (1916—) și seria nouă a acelorași prelegeri din 1933. Cronologic, ea acoperă aproape treizeci de ani, din 1909, anul celor cinci conferințe ținute în Statele Unite, care au marcat intrarea triumfală a psihanalizei în Lumea Nouă, și 1938, ultimul an de viată al lui Freud, când începe această scriere, rămasă neterminată. Adresându-se, datorită conținutului său, în primul rând celor care doresc să se inițieze în psihanaliză —studenti ai facultătilor de psihologie, medicină, pedagogie, sociologie, filosofie, litere și teologie —, volumul de fată poate reține și atenția specialiștilor prin faptul că reprezintă o sinteză a întregii opere a lui Freud, la care se adaugă idei noi. Nu, conștiența nu poate fi esența elementului psihic, ea este numai o calitate a acestuia, și anume o calitate inconstantă care mai des este absentă, decât prezentă. Factorul psihic în sine, oricare i-ar fi natura, este inconștient, și probabil de un tip asemănător cu toate celelalte procese din natură despre care avem cunostintă. Pentru argumentarea acestei aserțiuni, psihanaliza se raportează la un număr de fapte. Freud Visul este o psihoză, cu toate inepțiile, formațiunile delirante, iluziile senzoriale ale unei psihoze. E adevărat, este o psihoză de scurtă durată, inofensivă, inzestrată chiar cu o funcție folositoare, initiată prin acordul persoanei, incheiată printr-un act de vointă de către ea. Cu toate acestea, este o psihoză și invătăm pe baza ei că pană și o modificare atât de profundă a vieții psihice poate fi anulată, poate lăsa spațiu funcției normale. Este atunci prea temerar să sperăm că ar trebui să putem supune și imbolnăvirile spontane temute ale vieții psihice influenței noastre și să le vindecăm? Freud