Când eram mică, mama obișnuia să-mi citească povești de dragoste și să-mi spună că, într-o zi, voi simți fluturi în stomac. „Asta îți va schimba viața,” îmi spunea ea cu un zâmbet cald. Am crescut romantizând existența acestor creaturi delicate – fluturii – fără să-mi imaginez că într-o zi voi ajunge să-i urăsc. Naivă fiind, am crezut că fluturii iubirii îmi vor aduce fericirea. Cum aș fi putut să prevăd altceva? Astăzi, mi-aș dori să pot călători în timp, să-i spun acelei fete mici și visătoare că fluturii nu sunt ceea ce par. Că sunt toxici, întunecați și respingători. Dar, undeva în adâncul meu, știu. Simt. Nimic – și nimeni – nu m-ar fi putut ține departe de el. Stăpânul acestor fluturi. Blestemul și, totodată, recompensa mea. Aceasta este povestea mea. Întunecată. Sumbră. Periculoasă.