Sexualitate, literatură și scene memorabile în peisajul bucureștean actual. Roman nominalizat pentru categoria Ficțiune de popularitate din cadrul premiilor Ficțiunea (2022). „Un roman dens și senzual, cu o imagerie stranie, de avangardă, Greier de topaz amintește prin vervă și intensitatea emoțiilor de scriitura lui Céline, de care îl mai apropie și observația exactă, dar și viziunea sardonică, uneori. Scrisul voluptuos, inventiv, și cultura filologică fac din el un roman de raftul întâi.“ Doina Ruști "Artur, e un bătrân, portar⁠-⁠psihoterapeut⁠-⁠confident al tuturor locatarilor de pe neobișnuita scară de bloc bucureșteană, în aparență un decor înecat în prea mult prozaic (ce poate fi atrăgător la o narațiune petrecută pe o scară de bloc?) - spațiu ce capătă, sub „pana" lui Florin Spătaru atributele unui veritabil topos. Simbolic, mereu surprinzător, de fiecare dată profund. Cu el începe provocarea unor divagări naratoriale savuroase: de la cabinetul psihoterapeutei Bogdana de la Romană până la escapada africană a lui Dorinel, trecând printr⁠-⁠un amfiteatru familiar de la Litere, care o face pe Eliza să viseze la Parisul descoperit prin Erasmus. Datorită acestui topos, ne dăm seama că din carnavalul rocambolesc de personaje, se detașează fără greutate protagonistul, figura centrală, axis mundi pentru toți locatarii de pe scara de bloc: portarul Artur, blândul Artur. Centrul întregului fir narativ și, în același timp, mâna care⁠-⁠l conturează. Fiecare detaliu care ne uimește provine din caietul lui de adnotări. Fișele pacienților psihoterapeutei Bogdana de la etajul cinci, scrisorile Elizei despre episoade din animé-uri, dar și mesajele vocale de la pacienții lui spirituali, locatarii singuratici de pe scara de bloc. Aceste figuri anonime, șterse, care nici nu se cunosc între ele se deschid fără rețineri doar pentru urechile blajinului paznic care trăiește prin și pentru ei, pentru poveștile lor de viață înregistrate în serile de singurătate, după confruntarea cu tumultul cacofonic al călătoriilor cu tramvaiul. Artur, stâlpul acestui univers citadin pe care nimeni altcineva nu pare să-l înțeleagă. Doar el arată că este capabil să vadă în spatele unor vecini plictisiți de propria aparență anostă, niște ființe care au nevoie să fie ascultate, indiferent dacă vorbesc despre fantezii erotice greu de bănuit sau despre legăturile filosofice dintre tăcere și sex." Flavia IOSEF "Labirintic, caleidoscopic, ambițios, romanul lui Florin Spătaru nu poate dezamăgi un cunoscător, un degustător de greieri ori de șoareci alunari, un joycean sau, după cum observa Doina Ruști în prefața intitulată „Sex și texte”, un célinean! Este ceva și din Boris Vian, Parisul concurează cu Bucureștiul, la un moment dat, trebuie să ne gândim și la enciclopedism, „cexina catapuxina”, poate și la Laurence Sterne…" ADI GEORGE SECARĂ