Andrei Gabriel Pleșu is a Romanian philosopher, essayist, journalist, literary and art critic. He has been intermittently involved in politics assuming the roles of Minister of Culture (1989-91), Minister of Foreign Affairs (1997-99) and presidential counsellor for external affairs (2004-05). He studied art history at the University of Bucharest and graduated with his bachelor's in 1971. Between 1971 and 1989 he had various jobs like researcher at the Institute of Art History, an institution of Romanian Academy, faculty lecturer in University of Bucharest and consultant for Romanian Artists Union. After the Romanian Revolution of 1989 that overturned the Communist regime, he was one of the founders of "New Europe College" an institute of advanced studies, and of the cultural magazine "Dilema" (now "Dilema Veche"). He worked as a professor at the Academy of Fine Arts in Bucharest and is now a professor at the University of Bucharest, where he teaches art history and philosophy of religion. He also became involved in politics, serving in various official functions. Pleşu's early works revolved around art history and theory, but, in time, his essays, published in cultural magazines and elsewhere, became oriented towards cultural anthropology and philosophy. His exuberant writing style gained him recognition as one of the leading Romanian essayists of his age. Source: Wikipedia.

Ana Blandiana, pe numele ei civil Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate. Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar. Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba. Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică. După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj. De-a lungul anilor, poeta a întreprins—ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale—mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene. Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internațional "Vilenica", 2002.

Romanian poet, novelist, essayist and a professor at the University of Bucharest. Born in Bucharest, he graduated from the University of Bucharest's Faculty of Letters, Department of Romanian Language And Literature, in 1980. Between 1980 and 1989 he worked as a Romanian language teacher, and then he worked at the Writers Union and as an editor at the Caiete Critice magazine. In 1991 he became a lecturer at the Chair of Romanian Literary History, part of the University of Bucharest Faculty of Letters. As of 2010, he is an associate professor. Between 1994-1995 he was a visiting lecturer at the University of Amsterdam. Among his writings: "Nostalgia" (a full edition of the earlier published "Visul"), 1993, "Travesti" 1994, "Orbitor" 2001, "Enciclopedia zmeilor" ("The Encyclopedia of Dragons") 2002, "Pururi tânãr, înfãsurat în pixeli" ("Forever young, convolved in pixels") 2002, "De ce iubim femeile" bestseller ("Why do we love women") 2004.

Ioana Nicolaie s-a nascut in Sangeorz-Bai, judetul Bistrita-Nasaud. A absolvit in 1997 Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, iar in 1998 a terminat cursurile de masterat ale aceleiasi facultati. Dupa absolvire a lucrat in invatamint, in presa si in domeniul editorial. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. A publicat mai multe volume de versuri (Poza retusata, Nordul, Credinta, Cenotaf ), doua romane (Cerul din burta, O pasare pe sirma) si literatura pentru copii (Aventurile lui Arik si Arik si mercenarii). A fost nominalizata la premii nationale si internationale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a aparut in germana, in 2008, cu titlul Der Norden. Cerul din burta a fost publicat in 2013 in suedeza (cu titlul Himlen i magen) si este in curs de aparitie in bulgara, iar O pasare pe sirma este in curs de traducere in sirba. A fost inclusa in noua volume colective romanesti (Ferestre ’98, 40238 Tescani, Cartea cu Bunici, Intelectuali la cratita etc.) si in numeroase reviste si antologii straine (Poesie 2003: Roumanie, territoire d’Orphee, New European Poets, The Vanishing Point That Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry etc.). Ioana Nicolaie este casatorită cu scriitorul și poetul Mircea Cărtărescu.

Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched. He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors. He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year. He also wrote: Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007 Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006 Ghidul nesimţitului - 2006 Dintre sute de clişee - 2009

Adriana Bittel, prozatoare și publicistă română, absolventă a Facultatății de Limba și Literatura Română a Universității din București în 1970. În calitatea de publicistă, contribuie cu cronică la revista România Literară, prozatoarea, critica și istorica literară Ioana Pârvulescu numind-o „Cronicarul en titre al ultimei pagini, căreia i-a impus un stil și o directețe”. Gabriel Dimisianu scrie că s-a vorbit cu dreptate „despre duhul cehovian al prozei sale, care unește empatia cu observația lucidă, lirismul cu notația realistă cât se poate de exactă, incisivă”. De altfel, Bittel a fost descrisă drept unul dintre prozatorii de marcă ai generației ’80.[4] În portretul Adrianei Bittel, Gabriel Dimisianu apreciază că „spiritul critic, inteligența și competența literară se întâlnesc cu generozitatea”. În „Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă” (1993), Radu G. Țeposu o include pe Adriana Bittel în categoria scriitorilor analiști, adică a scriitorilor neinteresați de construcții epice de mari dimensiuni. Este prezentă în antologiile: „Generația 80 în proza scurtă“, alcătuită de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa (Editura Paralela 45, 1998) și „Romanian Fiction of the 80s and 90s“ (Editura Paralela 45, 1999). Figurează cu texte de proză în antologii publicate în SUA, Austria, Germania, Iugoslavia. A fost, din 1970, corector și apoi redactor la revista „România literară” unde lucrează și în prezent. Este și consilier editorial la Editura Universal Dalsi. În perioada studenției a frecventat cenaclul „Junimea” al Universității din București, condus de criticul George Ivașcu. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN-Clubului Român În 2003, a făcut parte, alături de Ioana Pârvulescu, Marina Constantinescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Alex. Ștefănescu si Tudorel Urian dintr-un juriu care a acordat premiul „Cartea anului” cărții „Jurnal 1990-1993”, a Monicăi Lovinescu. Volume publicate: "Lucruri într-un pod albastru" (Editura Cartea Românească, 1980) "Somnul după naștere" (Editura Cartea Românească, 1984) "Iulia în iulie" (Editura Eminescu, 1986) Fototeca (Ed. Cartea Românească, 1989) Întâlnire la Paris (Ed. Compania, 2000) – Premiul Asociației Scriitorilor din București și Premiul ASPRO Cum încărunțește o blondă (Ed. Compania, 2006) La editura Humanitas cartea „Cinci iubiri fulgerătoare”, din care Bittel a scris una din cele cinci părți, celelalte fiind scrise de Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana și Ioana Pârvulescu.

Absolvent al Facultăţii de limba şi literatura română (secţia română-franceză), Universitatea Bucureşti (1972 - 1976). Cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi teorie literarã "G. Cãlinescu" (1980 - 2003). Secretar de redacţie la Revista de istorie şi teorie literarã (1983 - 1986). Editorul suplimentului "Litere, arte, idei" al ziarului "Cotidianul" (1991 - 1996, 2001 - 2004). În 1999 este Consilier pe probleme de comunicare al Preşedintelui Societăţii Române de Televiziune. Realizatorul emisiunii "Omul care aduce cartea", Pro TV, din 2000. Cronicar literar la revistele "Transilvania" (1984–1989), "22" (1994–2000), "Ziarul de duminică", supliment al "Ziarului financiar" (2000 - 2006). Din februarie 2006 până în octombrie 2007 deţine rubrica săptămânală Lecturi la tavă în "Jurnalul National" (duminica). Din 14 decembrie 2007 deţine rubrica săptămânală Cartea de vineri în "Evenimentul zilei". În 2008 este membru în juriul Uniunii Scriitorilor, juriul AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), juriul Festivalului de Comedie, juriul pentru premiile Clubului Român de Presă și membru în Consiliul director al Fundației Soroș pentru o Societate Deschisă (2008 - 2011). Membru de trei ori în juriul UNITER « pentru cea mai bună piesă a anului », de șase ori în juriul FREEDOM HOUSE pentru jurnalism cultural, ales în 2005 pentru o perioadă de patru ani în juriul Uniunii Scriitorilor, membru în juriul URSUS, iar în 2007 membru în juriul premiilor Societăţii Civile, al AFCN, CNC şi Dakino. Debut publicistic, după mai multe prezenţe în reviste liceale și studențești: 1974, România literarã. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1990. Premiul Uniunii Scriitorilor în 1982 (pentru debut) şi 1999 (pentry traducerea integralã a dramaturgiei lui Eugène Ionesco). Premiul UTC, 1982, ș.a. Premiile revistelor Ateneu (1976, 2004), Luceafărul (1978), Tribuna (1980), Transilvania (1984, 2007), Flacăra (2004); medalia “150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” (2000); Premiul Consiliului Naţional al Audiovizualului, pentru emisiunea “Omul care aduce cartea”, difuzată de Pro TV ( 2003), nominalizat la Premiul de critică al UNITER, 2001; Premiul Radio Bucureşti, 2004 si Premiul Radio România Cultural, 2007; Premiul de critică al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2004. Nominalizat la Premiul de critică al UNITER, 2001, la Premiul revistei « Cuvântul », 2005 şi la Premiul « României literare », 2005. Cărţi publicate: - Perspective eminesciene, Ed. Cartea Românească, 1982 (ed.a II-a, Humanitas, 2006), 1982 (ed.a II-a, Humanitas, 2006) - Dramaturgia lui Lucian Blaga, Ed. Dacia, 1984 - Întrebările poeziei, Ed. Cartea Românească, 1989 - Stângăcii de dreapta, Ed. Dacia, 1999 - Scriitorincul, Ed. Dacia, 2001 - Bucuresti, Carte de bucăţi, Ed. Fundaţiei Pro, 2003 - Literatura română în postceaușism, I. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare, Ed. Polirom, 2004; II, Proza. Prezentul ca dezumanizare, Ed. Polirom, 2006; III, Eseistica. Piaţa ideilor politico-literare, 2007. - Scrieri de plăcere, Ed. Fundaţiei Pro, 2004 - Îndreptări de stânga, Ed. Humanitas, 2005 - Viața literară I, Ed. Fundației PRO, 2005; II, idem 2006 - Dansând pe ruine, Idea Design, 2006 - Idei cu zimţi, Ed. Humanitas, 2008 - Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu, Ed. Humanitas, 2009 - Despre Cioran şi fascinaţia nebuniei, Ed. Humanitas, 2010 - Și aşa mai departe? Ed. Humanitas, 2011 În volume colective: - Atitudini și polemici în presa literară interbelică, Ed. Universităţii Bucureşti, 1984 - L’engagement des intellectuels à l’Est. Mémoires et analyses de Roumanie et de Hongrie, textes réunis par Catherine Durandin, Ed. L’Harmattan, Paris, 1994 - Dicţionarul Scriitorilor Români, vol. I, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1994; vol. II, idem, 1998; vol. III, Ed. Albatros, 2001; vol. IV, idem, 2002 Lectures de Ionesco.

Gabriel Liiceanu este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș. După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.