Prin tema care-i conferă şi titlul, romanul pare să-şi aibă sursa în perioada portugheză, aşa cum menţionează Eliade în Jurnal, în 21 iunie 1949: „Solstiţiul de vară şi noaptea de Sânziene îşi păstrează, pentru mine, toate farmecele şi toate prestigiile. Se întâmplă ceva şi ziua aceasta mi se pare nu numai cea mai lungă, ci, pur şi simplu, alta decât cea de ieri sau cea de mâine. Cândva, în Portugalia, imaginasem un fel de poveste cu miracolul regenerării şi tinereţii veşnice dobândite într-o noapte de Sânziene. Imaginasem e puţin spus. Multe zile de-a rândul am trăit parcă sub vraja acestui mister. Trăiam aşteptând: să mi se întâmple ceva, să mi se dezvăluie ceva.” Noaptea de Sânziene constituie pentru Eliade un alt moment privilegiat de revelare a numinosului, iar alături de sentimentul alterităţii se află şi cel al magicului. ANGELO MITCHIEVICI