versuri Şi de astă dată omul e mai spectaculos decît opera. Ion Minulescu are îndrăzneața intuiție de a inculca romanței dorul evaziunilor și depărtărilor, acel profund și inexplicabil impuls spre altceva, spre insula-enigma de dincolo de orizont, - aspirație generală a artiștilor vremii spre exotic, pe care fiecare receptor o actualizează în registru specific, după gradul său de complicare sufletească și după rezonanța dată de cultura acumulată, cu un cuvânt al unui estetician contemporan, după orizontul său de așteptare. Dar, după cum se știe, corăbiile deveniseră într-un sector al imaginarului simbolist prezența unei absențe, transcendând opozițiile spațiale aici-acolo la poetul roman simbolul se transformă în alegorie (decorativă) a unor vagi aspirații interogative, retorice, solicitând straturi mai de suprafață ale sensibilității vizuale și auditive, printr-o amplă tehnică a combinării laitmotivelor.