Şocul întoarcerii în ţară

By Neagu Djuvara

2011

First Published

4.63

Average Rating

300

Number of Pages

9H06M

Audio Length

„Trebuie, mai intai, sa va spun ca va citesc acum un capitol din cartea mea care se numeste Amintiri din pribegie. [...] Capitolul pe care vi-l citesc este ultimul din aceasta carte si, de fapt, este dincolo de pribegie, fiindca e vorba de socul intoarcerii mele in tara, dupa o absenta de patruzeci si cinci de ani. Eram in momentul acela la Paris, secretar general al unei institutii romanesti benevole care se numea Casa Romaneasca, si, impresionati peste masura de ce se intamplase la Bucuresti in decembrie 1989, am hotarat sa venim la Bucuresti cu niste masini, aducand in tara lucruri care lipseau partidelor, universitatilor... Dupa trei zile de drum - cu mici incidente pe parcurs, cum e si firesc cu o echipa improvizata, cu tovarasi, mai toti, cunoscuti abia in ajun -, am sosit la granita ungaro-romana, pe drumul Budapesta-Cluj. Granicerii romani imi pareau destul de dezorientati fata de convoiul nostru cu etichete de asistenta umanitara, ei insisi dandu-ne impresia ca nu erau inca bine dezmeticiti dupa evenimentele din decembrie - nu stiau inca daca de acum s-a schimbat ceva in viata lor.“ - Neagu Djuvara

Avg Rating

4.63

Number of Ratings

109

5 STARS

71%

4 STARS

24%

3 STARS

2 STARS

1 STARS

goodreads

Author

Neagu Djuvara

Author · 17 books

NEAGU M. DJUVARA s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iaşi.