București, un oraș care, cu o vastă experiență a mutilărilor de tot felul, a trăit încercând neobosit să iasă din agonie. „Crescut în mijlocul câmpiei Bărăganului, vara potopit de arșiță și iarna bătut de crivăț, lovit pe neașteptate de cutremure dintre cele mai rele, înecat periodic de apele Dâmboviței, mistuit de incendii și, pe deasupra, atacat din toate părțile de cuceritori lacomi, Bucureștiul a fost o așezare greu de gospodărit, care a propășit încet, dând adesea înapoi ori înaintând ca melcul. Scurtele mărturii despre locurile prin care se plimbă povestea din aceste pagini dau seamă despre victorii și înfrângeri, despre frumuseți și urâciuni, despre lucruri bune și lucruri rele care au însemnat viața de sat mare, apoi de oraș, a târgului lui Bucur, ajuns pe jumătate milenar. Dacă cititorul le va privi ca pe un mic mozaic de istorie din care e de aflat câte ceva nou și poate că util despre acest loc păzit de un înger capricios, ele își vor împlini rostul.“ — GABRIELA TABACU GABRIELA TABACU este arhitectă și, din 1996, lucrează în învățământul superior de profil. Fiind profesor universitar habilitatus, în prezent îndrumă doctorate la Școala Doctorală a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București. A publicat peste o sută de articole, eseuri, cronici, interviuri, lucrări de cercetare și traduceri în acest domeniu, precum și cărți și capitole în cărți de specialitate. Din 1986, după ce a urmat cursuri de biblioteconomie și informatică, vreme de 33 de ani a condus Departamentul Bibliotecă al UAUIM, care a devenit, din anul 2000, Departamentul de Informare-Documentare al Universității, o structură modernizată și informatizată, înglobând Editura Universitară „Ion Mincu“, Fondul de proiecte de diplomă și Muzeul „Ion Mincu“. În această perioadă a fondat și a coordonat patru publicații periodice care continuă să apară și astăzi, având rolul de a promova colecțiie din patrimoniul departamentului. Prin biroul propriu de arhitectură a realizat proiecte de construcții, restaurare, reabilitare, mobilier, amenajări interioare și peisagere. Unele dintre acestea au fost răsplătite cu premii și nominalizări. Deși are convingerea că arhitectura este un univers fabulos de unde cel odată intrat nu mai are scăpare, ori poate că tocmai de aceea, de 11 ani scrie și beletristică. Spune că pentru ea scrisul este un inegalabil instrument de explorare a condiției umane și de înțelegere a lumii tot mai complicate a prezentului.