"Pietonul aerului" l-am scris plecand de la vise, de la visul zborului, care este un vis curent, interpretat de psihanalisti ca un vis erotic si pe care cred ca-l pot interpreta ca pe un vis de libertate si de glorie. Cum sa faci teatru cu "Pietonul aerului", cu un om care isi ia zborul, cu istorioarele pe care le povestesc oamenii in trecere, in loc sa aiba loc conflicte simple si prezente? Tocmai asta m-a ispitit. Am impresia ca intre "Lectia" si "Regele moare"nu exista o deosebire structurala esentiala. In ambele - aceeasi curba, in ambele - inexistenta unei actiuni reale. Ir mi pare destul de ciudat sa mi se spuna ca m-am schimbat si ca am inceput sa scriu teatru traditional. E oare traditional sa infatisezi pe scena o agonie si nimic altceva? Spre a-mi potoli angoasa, ca sa adorm mai linistit, noaptea, in pat, imi reamintesc numele tuturor celor care au murit...ale tuturor rudelor si prietenilor si dusmanilor care au murit, care au murit... Sunt cu sutele. Imi joc mie insumi, propria piesa, "Regele moare", in rolul principal! Eugène Ionesco