„Dan Sociu reușește să împace în poemele sale ambele categorii schilleriene: este, în același timp, un poet naiv, pentru că rezonează la fenomenele lumii exterioare și le mută în text fără a modifica nimic, aparent, dar și un poet sentimental-reflexiv a cărui privire percepe cu acuitate pelicula în care se învelește lumea. Poetul sentimental Dan Sociu crede în importanța interpretării. Interpretarea fiind, aici, hermeneutică și act histrionic.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
