Grigore, un ziarist ratat, de 49 de ani, care locuiește într-un apartament sărăcăcios împreună cu părinții lui bolnavi, având grijă de ei și de Charlie, câinele bătrân și orb al familiei, hăituit de fostele sale neveste și mereu umilit de șeful său bețiv și pervers, o întâlnește pe Argentina, o fostă sportivă, rămasă fără locuință, paznic la o casă de amanet, iar împreună încep să nutrească iluzia unei noi vieți. Soarta este însă nemiloasă cu cei amărâți și fără șansă, cu cei care n-au avut și nu vor avea niciodată nimic, dar care cred că oricând totul se poate schimba. Casa Visurilor rămâne doar un deșert al speranțelor și amăgirilor celor care îndrăznesc să viseze, până când viața dă cu ei de pământ. „Romanele lui Radu Aldulescu scormonesc prin ungherele cele mai sumbre ale abjecţiei omeneşti. Prozatorul posedă ştiinţa de a configura o umanitate colcăitoare, supusă pulsiunilor instinctuale, care seamănă cu un muzeu al tumorilor sufleteşti. (…) Un discurs sceptic şi dezabuzat despre omul zilelor noastre, văzut prin ochii unui moralist mizantrop, uşor cinic şi cu totul lipsit de iluzii. Fauna umană evocată în paginile lui e o umanitate reziduală, redusă la biologic, în ultimă instanţă – o post-umanitate”. Octavian Soviany