Din când în când se face liniște în mine ca și cum istoria s-ar fi oprit. E ca o lumină imensă pe o câmpie fără sfârșit, un amestec de bucurie și spaimă ca în fața lui Dumnezeu. Știu că ține doar o secundă, dar simt că așa ar putea fi mereu, dacă aș avea destulă putere să plec convinsă că vin înapoi, cum pleacă păsările în fiecare toamnă spre viața lor de apoi.