Singe albastru nu mai exista pe piata de carte de zeci de ani. De fapt, de la debut, din 1969. Cind scriu aceste rinduri, inca nu mi-am revazut si recitit cartea. Aproape ca pot spune ca nu am habar ce am scris in Singe albastru. Si nici nu cred ca as putea fi obiectiva fata de valoarea estetica a cartilor mele de inceput. Nu-mi amintesc sa fi scris cineva, vreun critic, cit ar fi fost el de neverosimil, despre carte. Esecul a fost total. Toti colegii de virsta mea debutasera deja, cu brio. Pentru ei incepusera vremurile recunoasterii si ale privilegiilor. Eu sapam, ca o cirtita kafkiana, bolnava si oarba, prin pamintul poeziei din capul meu. Stiu, doar, ca n-am putut dintr-o pudoare (ne)verosimila sa-mi exhib sentimentele legate de boala care nu ma lasa sa respir. Aveam tuberculoza pulmonara severa. Am fost inocenta. Sint si acum, dar altfel. A venit Alex Goldis, un tinar critic de aproximativ treizeci de ani, care a readus in scena Singe albastru, un gest exorbitant si riscant din partea lui, pentru care ii multumesc. (Angela Marinescu) De peste patru decenii, Angela Marinescu a ramas una dintre cele mai excentrice figuri ale poeziei romanesti, de neincadrat in nici o poetica generationista. In
Author
Numele Angela Marinescu este un pseudonim, numele real fiind Basaraba-Angela Marcovici. A folosit și pseudonimul Basaraba Matei. Este fiica lui Marius Marcovici, funcționar superior la Prefectura orașului Arad, și a Mariei (n. Martiș), profesoară de educație fizică și campioană națională la schi și la înot. Tatăl poetei descinde din familia lui Simion Marcovici, important intelectual al Banatului, la care a poposit în peregrinările sale Mihai Eminescu. Este mama poetului și publicistului Alexandru Matei. Angela Marinescu a făcut gimnastică la sol (era cea mai bună din Arad), înot și volei. O tuberculoză gravă i-a marcat tinerețea, mai exact între 15 și 26 de ani. S-a decis să studieze medicina, absolvind în final Facultatea de Psihologie de la Universitatea din București (1972). A debutat cu poeme în revista „Tribuna” de la Cluj, în 1965, iar editorial, în 1969, cu volumul Sânge albastru. A publicat peste 15 volume de versuri. Cele mai recente sunt: Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), Fugi postmoderne (2000), Îmi mănânc versurile (2003), Limbajul dispariției (2006), Întâmplări derizorii de sfârșit (2006) și Probleme personale (2009). A publicat un volum de eseuri, Satul în care mă plimbam rasă în cap, 1996, precum și un Jurnal scris în a treia parte a zilei, 2004. În bibliografia sa, pe lângă poezie, mai figurează și câteva antologii editate în țară sau în străinătate, în limbile engleză, germană, poloneză. A primit numeroase premii, printre care premiul „Nichita Stănescu” în 1990 și premiul Uniunii Scriitorilor din România în 2000. În luna septembrie 2006, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în sala Teatrului Dramatic din Botoșani, i-a fost decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Totodată, Consiliul Local a hotărât să-i acorde laureatei titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Botoșani”.
