Taras Bulba, Mantaua, Nasul, Vii, patru proze emblematice pentru opera lui Gogol. Taras Bulba e povestea unui cazac darz, care traieste pentru Dumnezeu si tara, si a celor doi fii ai sai, alaturi de care lupta impotriva polonezilor si pentru apararea credintei pravoslavnice. O nefericita istorie de dragoste ii duce pe Taras si pe fiul cel mic in tabere dusmane, iar deznodamantul, sfasietor, da masura adancimii sufletului slav. Mantaua surprinde viata lui Akaki Akakievici Basmacikin, un umil functionar din Sankt Petersburg, devotat muncii sale, desi meritele nu-i sunt recunoscute, iar colegii mai tineri il iau peste picior. Cand mantaua cea noua, pentru care a strans copeica cu copeica, ii este furata, Akaki isi iese pentru prima oara din fire si se revolta cu toata furia si obida adunate in atatia ani. Nasul, o savuroasa proza satirica, relateaza o intamplare cel putin nasul asesorului de colegiu Kovalev se hotaraste sa traiasca pe cont propriu, insa e prins de politie si obligat sa se intoarca unde-i este locul. Lucru imposibil, cu tot ajutorul dat de un eminent doctor. Asta pana-ntr-o zi, cand Kovalev se trezeste, la fel de inexplicabil, cu nasul in mijlocul fetei. Vii este o creatie extraordinara a poporului. Aici ii intalnim pe malorosieni, creaturi supranaturale din neamul gnomilor, ale caror pleoape ajung pana la pamant. Povestirea aceasta este prin urmare, o legenda populara. "Eu nu am vrut sa intervin cu nicio schimbare in continutul ei, ci o povestesc aproape in aceeasi forma simpla, dupa cum am auzit-o." (N.V. Gogol)