DoR #35 reflectă realitățile multiple în care trăim simultan. Uneori suntem conectați doar la cea care e mai interesantă și presantă pentru fiecare dintre noi (adică „fiecare cu bula lui”), dar asta nu înseamnă că celelalte realități nu sunt prezente. În România lui 2019, YouTube e homepage-ul generației 2000, iar Selly – al cărui canal va atinge curând două milioane de abonați – e printre cele mai mari și mai dinamice nume. Irina Tacu povestește cum a ajuns în șase ani cel mai urmărit și căutat vlogger și cum e diferită faima de care se bucură de cea a unor artiști amplificați de televiziuni și media tradițională. Dar Selly și viteza generației lui nu e singura narațiune contemporană. De aceea, poveștile din cele 224 de pagini ale DoR #35 trec de la singurătatea depresiei la nostalgia meselor în familie, de la hotărârea cu care handbalista Cristina Neagu scrie #iwillbeback pe Insta, la crimă – cea mai tragică urmare a violențelor fizice și de limbaj cu care tratăm femeile în România, de la un prim-ministru maghiar care visează la o Uniune Europeană creștină și îmbrățișătoare de steaguri și granițe, la o fostă ministră a educației din Moldova, care reprezintă treimea de populație care muncește în diaspora și dă zilnic refresh, ca să vadă dacă o merita vreodată să revină. Dacă merită să revină se întreabă și tinerii din fotoreportajul care închide acest număr: după ani de protestat în piețele din București, au plecat în Cehia, unde spun că le e mai bine. Tot o piață, Piața Victoriei, e și pe copertă. 1 decembrie (România) e o lucrare a pictorului Roman Tolici, făcută în 2006. „Semaforul roșu exprimă ce exprimă un semafor roșu – stop”, spune Roman. „Ceața exprimă ce exprimă ceața – nesiguranță, neclaritate. Ce este cu adevărat trist e că la 13 ani de la realizarea acestei lucrări, valabilitatea ei rămâne neschimbată. Suntem tot în ceață și semaforul e tot pe roșu.”