Un du-te-vino captivant intre dezbaterea din jurul unei fetite de 11 ani, insarcinata in luna a sasea, si povestile autobiografice. In Hai sa furam pepeni sint narate intimplari savuroase ori cutremuratoare, pretext al unor reflectii uneori amare, alteori apologetice, memorialistica intilnindu-se in mod fericit cu fictiunea. „Fluxul constiintei“, desi prezent, nu inlocuieste intriga, romanul nefiind unul „intelectualizant”, ci unul in care filonul de autentic prozator al Norei Iuga transpare fara straduinta. „Opera Norei Iuga este rezultatul unei voluptati insatiabile a limbajului. Aici nu exista teorie, nici ideologie, exista doar un limbaj in care se consuma laolalta inaltul cu adincul, sacrul cu obscenul... Limbajul si trupul se denunta permanent in universul Norei Iuga ca si cind ar fi unul si acelasi lucru.“ (Stuttgarter Zeitung)