Cassian este ca după-amiaza unei zile ploioase de primăvară. O astfel de vreme este mereu potrivită pentru un somn leneș, pentru o zi plictisitoare la birou sau... pentru a muri. Bărbatul cu părul șaten și ochi întunecați umbriți de gene dese îți demonstrează până în ultima clipă cum poți să sfârșești și, mai ales, cât de dulce poate fi moartea. Nimeni nu îl cunoaște pe Cassian mai bine decât mine. Nici măcar el însuși. Dar acest lucru nu ne salvează, ci ne aduce sfârșitul. Totul se termină tragic atunci când sunetul sinistru al unui glonț străpunge picăturile de ploaie. Speranța, unica emoție ce păstrează lumea intactă, este distrusă, iar instinctele se eliberează din originile sufletului și dezlănțuie pustiul. Dar, până atunci, NEBUNUL stă în dreapta mea. „Dar și durerea poate fi uneori o plăcere.