Nu sunt una dintre autoarele care și-au dorit dintotdeauna să scrie, deși aș fi vrut să fiu atât de hotărâtă de la o vârstă fragedă, să îmi pot vedea drumul clar, dar nu aceasta este povestea mea. Ce m-a inspirat să scriu? Un vis. Da, atât de clișeic, dar asta a fost. Îmi amintesc că am avut câteva seri în care visam mereu aceeași scenă. Nu voi da detalii, deși povestea respectivă s-a așternut în aproape 300 de pagini Word într-o învălmășeală îngrozitoare (lipsa de experiență și-a spus cuvântul) și nu are nicio legătură cu genul cărților mele. Dar asta a fost - un vis care m-a șicanat până am zis „haide să vedem ce se întâmplă". De acolo au fost alte cărți scrise, care nu au văzut încă lumina tiparului, însă nu se știe niciodată.